După cum am arătat și în titlu , astăzi o să vreau să vă vorbesc despre persoanele care critică presa numai din cauza faptului că adevărul îi supără.

Și ca să vă spun și de la ce m-am luat: Miercuri am relatat într-un articol faptul că Andrei Gheorghieș a fost trimis în judecată.

Dar, desigur , scriind despre acest fapt, mi-am asumat și riscul de a primi niște comentarii care din punctul meu de vedere nici măcar nu își au sensul.

În clipa în care eu am devenit jurnalistă ( în urmă cu 4 luni) eu mi-am luat un angajament . Mi-am promis că voi avea moralitate, voi informa corect publicul și despre dreptate și că mă voi strădui să le aduc mereu știri pe înțelesul lor. Lucruri pe care le practic și astăzi indiferent că sunt sau nu la muncă.

Revenind la subiect, faptul că beizadeaua a fost trimisă în judecată , nu este un fapt mincinos, este o realitate dură pentru familia și prietenii inculpatului. Lucrul ăsta îl pot înțelege și eu până într-un anumit punct. Dar nu o să pot înțelege de ce pentru faptul că eu am scris realitatea îmi sunt adresate amenințări?

Hai să vă expun niște mesaje ca să înțelegeți despre ce vă vorbesc:

În primul rând, eu nu îmi bat joc de familia nimănui. Cunosc definiția empatiei și pot înțelege durerea ambelor familii implicate în acest caz.

Dar, acum haide să o luăm pe aia dreapta și pe aia dură: Domnule Gheorghieș, fiul dumneavoastră nu mai beneficiază de prezumația de nevinovăție . El a fost trimis în judecată pentru: omor calificat, tentativă de omor și împiedicarea sau îngreunarea drumurilor publice. Din moment ce a ajuns până în acest punct, nu e destul de clar că el este cel VINOVAT?

În al doilea rând, mi s-a adresat faptul că eu scriu numai povești și că vreau ca lumea să aibă ură pe familia dumneavoastră. Haideți să vă spun cum stă cu adevărat treaba.

Nu, nu scriu povești, lună de lună urmăresc portalul instanțelor de judecată , ba chiar mai dau e-mail la Tribunalul Cluj pentru a afla mai în detaliu cum stă treaba. Totodată, eu nu doresc ca publicul să aibă ură pe familia dumneavoastră. Departe de mine acest gând. Însă, amintiți-vă faptul că după incident a fost protest în fața firmei dumneavoastră prin care comunitatea cerea dreptate pentru Diana ( femeia decedată în urma accidentului). Eu nici măcar nu eram jurnalistă în acea perioadă, eram barista la o cafenea din Turda.

În esență, fiul dumneavoastră , Andrei, se află pe bună dreptate în această situație delicată. Eu nu mă folosesc de această situație pentru a face 3 amărâte de vizualizări sau alte lucruri la care posibil ca dumneavoastră să vă gândiți. Mai bine ați accepta adevărul și faptul că fiul dumneavoastră se află într-o asemenea situație din cauza unei fapte pe care el, cu bună știință a comis-o. Hai să fim serioși, nu l-am obligat eu să ucidă pe cineva.

Da, Cioro! Și acum haide să facem scandal atât în privat cât și în public din cauza faptului că tu susții că eu nu am idee nici 5% despre cazul lui Gheorghieș. Ei bine, nu știu cum să îți spun , dar am idee. A ucis o femeie nevinovată care nu merita ca viața ei să aibă un sfârșit atât de dureros.

Hai să te pun într-o situație: Imaginează-ți pentru 5 secunde că mama ta ar fi victima unui astfel de accident. Ce ai spune? Ai spune fericit: Ce bine că a murit mama! Sau ai face tot posibilul pentru a cere dreptate și ai cere ca făptașul să ajungă pedepsit?

În al doilea rând, mă faci pe mine aia dezinformată. Foarte bine, dar așa cum am menționat anterior: Eu mă informez despre situația lui Andrei, mă uit pe portalul instanțelor de judecată și dau e-mail la Tribunalul Cluj pentru a fi sigură că situația lui este aceea. Eu nu îmi permit să aduc în fața publicului o știre falsă.

Înțeleg și eu faptul că Andrei îți este prieten, sigur te afectează situația lui , dar nu e vina noastră, a jurnaliștilor. Noi doar arătăm celor care ne citesc zi de zi situația reală a acestui caz , deoarece publicul a fost prea revoltat în urma accidentului, din nou, vezi protestul de la Daghemana. Totodată mi se pare normal ca publicul să știe cum au evoluat treburile în acest caz.

În definitiv, eu sunt împăcată din punct de vedere moral cu faptul că eu am informat corect publicul. Știri de Cluj dar și acest site sunt principalele mele surse de venit , iar eu nu îmi permit să mint publicul. Îmi câștig un ban cinstit, mă întrețin singură, muncesc pentru fiecare ban și mi se pare că gândesc ca o tânără de vârsta mea. Și eu am permisul de conducere, am și mașina mea dar pentru aia nu am curmat viața nimănui. Orice persoană trebuie să fie responsabilă ! Și eu am avut un drum lung până să ajung ceea ce sunt acum. Înainte eram o persoană care mințeam patologic( nu mai știa lumea care e adevărul și care e minciuna), nu aveam empatie nici 5% (nici nu știam ce înseamnă termenul) , mă futeam cu oricine îmi dădea puțină afecțiune, nu mă gândeam la consecințele faptelor mele, îmi făceam sute de conturi false doar din lipsă de ocupație, hărțuiam persoanele la greu nu mă gândeam la starea lor și așa mai departe , nu are rost să le expun pe toate. Dar, eram un fel de Andrei Gheorghieș. Ei, de când am ajuns jurnalistă și am văzut și eu câte să întâmplă ,am devenit o altă persoană. Deci pentru mine, jurnalismul e o lecție de viață , nu doar o pasiune. Dacă eu am putut, oricine poate doar dacă există puțină intenție. Asta așa ca idee.