„Hai să mă reprofilez din HoReCa„- de aici a început cu adevărat schimbarea mea.

În urmă cu 4 luni simțeam că nu fac nimic cu viața mea, acesta fiind rezultatul plecării mele din diverse restaurante/ magazine. Așa că am spus să mă reprofilez alegând un alt domeniu , mai bine plătit. Am început să caut ceva în domeniul jurnalismului, acesta fiind și domeniul care cât de cât m-a pasionat, deși m-am bătut mult timp cu pumnul în piept că eu nu voi activa în meseria asta.

Nu-mi doream să fac parte din lumea jurnalismului pentru că vedeam jurnaliști corupți, jurnaliști ce nu pot fi obiectivi și care prezintă fake news cu mult prea multă ușurință. Cu toate acestea, s-a întâmplat să dau un mail într-o zi, spre începutul lunii trecute la Știri de Cluj în care să-mi prezint intenția de a face parte din echipă.

Deși nu mă așteptam la nici un răspuns pentru că știam că fără prea multă experiență, nu te angajează nimeni, dar la doar câteva ore, managera publicației mi-a răspuns și am stabilit o întâlnire, iar de la un job de scurtă durată ,s-a transformat în principala mea sursă de venit. Ulterior, mi-a venit și ideea de a da viață acestei publicații.

E greu? Îmi e ușor? Haideți să vă răspund mai pe larg!

Când cineva află că sunt jurnalistă , îmi adresează două întrebări, una după alta, „E greu?”, „Îți place?” și de multe ori mă întrebam de ce nu mă lasă să răspund la prima și abia după să-mi adreseze a doua întrebare, dar mi-am dat seama că aceste două întrebări se potrivesc perfect. Așa că o să răspund acum mai pe larg.

Da, e greu. E greu să fii jurnalist, ba chiar mai greu decât credeam. Trebuie să fii tot timpul informat în legătură cu tot ce mișcă, trebuie să fii tot timpul cu ochii în patru, chiar și în timpul tău liber, deoarece orice poate deveni o știre. Trebuie să fii dispus să te trezești uneori foarte de dimineață și să te pui la somn la ore ceva mai târzii. Trebuie să nu te implici prea mult emoțional și să nu lași să te afecteze anumite subiecte sau conflicte. Trebuie să fii atent, deși uneori poate din cauza oboselii nu poți să te concentrezi.

Cu toate acestea, ceea ce este și mai greu, este să fii jurnalistă. Te lovești zilnic de prejudecăți, de misoginism, de glume sexuale la adresa ta, de superioritatea altora, de mentalitatea învechită cum că femeile nu știu prea multe și că nu ai ce discuta cu ele. De multe ori, oamenii nu te iau în seamă, chiar dacă expui o problemă serioasă, te trimit înapoi la „articole informative” de parcă dacă ești femeie și ești tânără nu ai avea capacitatea de a examina și sesiza niște probleme.

E greu și nu aș rezista să fac tot ce fac astăzi dacă nu aș face-o cu plăcere, ca să răspund și la cea de-a doua întrebare. Iubesc ceea ce fac aici și mai ales că mi se oferă mână liberă să scriu exact așa cum văd eu lucrurile. Bineînțeles, mai sunt și ghidată de colegii mei tocmai pentru a prezenta în fața voastră un articol bine documentat și demn de un jurnalist.

De ce Știri de Cluj și nu alt site de știri?

La Știri de Cluj m-am îndrăgostit pentru prima dată de jurnalism. Deși nu am absolvit facultatea, pot spune, fără urmă de regret, că în proporție de 80% din ceea ce știu despre jurnalism, am învățat de la Știri de Cluj.

Am spus și mai sus și cred că și prin alte articole că mi-a fost teamă și am fugit de această meserie tocmai din cauza corupției și a „mâncătoriei”. Știri de Cluj mi-a demonstrat că există site-uri și redacții în care există profesionalism din toate punctele de vedere, iar asta m-a făcut să iubesc și mai mult jurnalismul.

De multe ori, oamenii cred că suntem într-o competiție continuă cu ceilalți jurnaliști , ceea ce se și întâmplă pentru că fiecare luptă pentru bucățica lui, însă la Știri de Cluj, adevărata competiție este cu noi înșine. Ne luptăm astăzi să fim mai buni decât am fost ieri și suntem pregătiți ca mâine să fim mai buni decât am fost astăzi. Asta m-a atras la Știri de Cluj, plus colegii mei care sunt de gașcă și cu care mă pot sfătui oricând chiar și în legătură cu viața personală.

În definitiv, înainte ca eu să devin jurnalistă, mereu am mizat pe ideea că „mama și tata rezolvă totul pentru că banii vorbesc„, pe ideea asta am mizat și după ce m-am mutat în chirie și mi-am început viața în adevăratul sens al cuvântului. Dar, de când a apărut cazul Andrei Gheorghieș și totodată am început să muncesc în jurnalism, am văzut că lucrurile nu funcționează chiar așa. Am devenit o persoană empatică care cunosc cu adevărat valorile umane și știu și ce e acela respect față de ceilalți.

Nu am crezut vreodată că voi ajunge să spun această expresie, dar e momentul să o spun!

Mulțumesc, publicației Știri de Cluj pentru ceea ce sunt astăzi! Fără voi, sunt sigură că astăzi mă aflam în spatele gratiilor. Sunteți o lecție pentru mine! Înainte eram o persoană care, mă repet: nu aveam empatie, mințeam fără ca lumea să știe care e adevărul și care e minciuna, voiam să fiu prietenă cu toată lumea chiar dacă în interiorul meu eram o persoană fără respect, fără priorități și fără principii, eram o manipulatoare, mă luam de oricine îmi oferea 5% de afecțiune ba chiar nici nu mă gândeam la consecințele acțiunilor mele . Se pare că o persoană din trecutul meu, mi-a zis un adevăr crud, pe care am ajuns să-l realizez târziu.

Vă mulțumesc, Știri de Cluj, încă odată pentru această șansă, voi sunteți cei care m-ați ajutat să devin ceea ce sunt azi!